Coji de portocale

- Şi prinţesa prinse fluturaşul în pumnul ei mic...
- Şi, şi după ce s-a întâmplat?
- După, prinţul cel viteaz o ridică lângă el în şa şi au zburat până la împărăţia de peste mări şi ţări.
- Şi acolo ce-au facut?
- Acolo au facut o nuntă mare, mare care durează chiar şi astăzi.
- Ei, aş, ce nuntă durează chiar şi azi?
- Nunta lor!!
- Încă o dată!!De la început!
- Bine! A fost o dată ca niciodată o fată şi un băiat...
- Miroase a coji de portocale.
- Eu ma chinui să-ţi spun povestea şi tu-mi spui de coji de portocale...
- Hai nu te supăra!!
- Dar cum să nu mă supăr?! În fiecare seară mă pui să-ţi spun aceeşi şi aceeşi poveste, de cel puţin două ori şi de fiecare dată mă întrerupi...
- Şi-ţi spun că miroase a coji de portocale...
- Daa!! Bine măcar că ţi-ai dat seama. Începusem să cred că începi să ai probleme...
- Cojile de portocale miros aşa frumos!
- Uite, ce spun eu şi iar mă iei cu portocale!
- Portocalele sunt perfecte.
- Or fi dar nu în miezul verii. Unde ai mai văzut tu portocale?? Portocalele se mănâncă iarna.
- Păi şi atunci cojile de jos de unde sunt?
- Coji? De unde coji?
- Uite jos, lângă măsuţa de cafea.
- Chiar, de unde sunt cojile alea?
- Nu ştiu, de asta te şi intreb!
- M-ai înnebunit! Vorbeşti întruna de coji şi pe deasupra mai şi apar în cameră.
- Dar de ce zici de parcă ar fi vina mea? Eu doar ţi le arăt. Hai gata, du-te aruncă-le că nu fac nimic cu tine!

Pe fiecare coajă de portocală, cu litere mici, cu litere mari erau scrise 2 cuvinte.
- Pentru că era iarna şi mirosea a coji de portocala când m-ai sărutat prima data!!