Un bărbat cât toţi

E unul singur.
El e sigurul dintre toţi pe care-l admiri. Admiraţie dusă până la teama de a nu-l dezamăgi niciodată. Până la forţări şi temeri de a-i fi mereu pe plac, în ce spui, ce gândeşti sau cum zâmbeşti. Pentru el roşeaţa din obraji devine cel mai sincer de rozalie şi nu-ţi mai baţi capul s-o ascunzi cu orice preţ. Lui îi sorbi fiecare cuvânt, mai ca ai lua notiţe ca a doua oară sa-l poţi surprinde cu ce ai învăţat... tocmai de la el. Pentru el ţi-ai dori să fi altfel, mai frumoasă, mai deşteaptă. El ai vrea să te vadă mai mult decât eşti, să te vadă ce ai putea să fi sau chiar ce vei fi. Pentru el zâmbetul nu e doar zâmbet. Pentru el bulgării de zăpadă în miez de vară par mai reali decât au fost astă iarnă. Cu el împarţi taine şi priviri furişe. Cu el a fost odată o scena dintr-un film vechi în alb şi negru.
Pentru el filmele sunt mai mult decât invenţii ale unor oameni deştepţi. Pentru el e uşor să te joci, pentru tine nimic nu e mai greu. Joacă se apropie de sfârşit. Oare el ştie?

Pentru el vrei să fii mai bună....şi vei fi!

Senzaţii de prin cărţi

Senzaţia că "ţi se cuvine" orice este sursa celor mai mari şi dureroase dintre surprize. Nu ţi se cuvine aprope nimic şi aproape niciodată.
Vei avea ce dodândeşti


- Mihaela Nicola "Cu mânuşi"

Pen sail

Vând zâmbete la suta de grame.
Vând lacrimi la pungă de rafie.
Vând scrisori către ibovnici la comandă. Personalizarea constă în plus faţă de preţul standard afişat al unei despărţiri.
Vând noi amintiri doar persoanelor avizate, care dovedesc înţelegere şi drag de arta suferinţei gratuite.
Ofer spre vânzare logo-uri de iubit.
Vând suspine la legătură.
Vând amintiri la pumn.
Vând gânduri la cornet.
Vând mângâieri la sacoşă.
Vând saruturi vidate, cu termen de garanţie nelimitat.
Vând orgasme la cutie, disponibile în mai multe variante.
La conservă, ofer spre comercializare devotament, ofertă la pachet cu sinceritate.

Atenţie marfa vândută nu poate fi preschimbată, nici chiar cu bon de casă.

Bup-bum, butle-doodle-dum-bum

Ca y est

1. Nici un sms care să înceapă cu "draguţa", "scumpa", sau care să spună doar "eşti o dulce" sau scurt şi cuprinzător "mi-dor de tine".
2. Nici un număr de telefon
3. Nici o poză
4. Nici o cutie de bomboane
5. Nici un flirt pe mail
6. Nici un bilet de teatru, concert de blues sau viitor Cohen
7. Nici un arici, porumbţă sau pălărie cu personalitate
8. Nici un dor
9. Nici un gând zâmbareţ
10. Nici un telefon de noapte bună sau de dor

Doar tunete, fulgere şi ploaie.

Il n'existe plus pour moi.

Mardi, tardif

Des reves a rever, des desirs a desirer

Cât încape

Ciudă,furie,teamă,întrebări fară răspuns,zâmbete false,gânduri vechi,vise noi, râsete cu poftă,mângâieri,săruturi,emoţii, amintiri vechi,prietenii uitate


**160 de caractere

În gând...în realitate

În gând citesc, în gând zbor deasupra norilor, în gând dansez vals şi foxtrot, în gând scriu poveşti vesele, în gând sunt un fluture movaliu ce trăieşte mai mult de o zi, în gând zâmbesc şi mă îndrăgostesc de personaje de desene animante, în gând am ureche muzicală şi ştiu să cânt la pian, în gând am un cal sur pe care îl cheamă Light-Star, în gând dansez în cluburi aerisite, în gând flirtez cu acelaşi personaj desenat, în gând dacă aş fi tristă doar aş zâmbi, în gând norii se risipesc la o bataie de călcâi, în gând ploaia e mai caldă, în gând aş urî două secunde apoi aş zâmbi suav, în gând lucrurile nu au sfârşit, în gând se va interzice prin lege folosirea sms-ului, în gând nu ar durea nimic, în gând rămân doar cu gândul

În realitate am uitat persoanejele din carte, în realitate merg pe asfalt încins şi mă lovesc de oameni grăbiţi, în realitate sunt împiedicată şi dansez haotic, în realitate poveştile au devenit pentru o vreme cenuşii, în realitate nu sunt perfectă, sunt doar eu, în realitate personajele dezamăgesc, de îndrăgosteală nici nu poate fi vorba, în realitate cânt singură în cameră sau în club când nu aude nimeni, în realitate merg cu autobuzul obosit şi fără nume, în realitate clubururile sunt aglomerate şi pline de băgători de seamă neatractivi, în realitate flirtez cu prea multe persoane încât am obosit, în realitate tristeţea se lasă cu lacrimi şi nu dispare la un semn de pană, în realitate norii sunt ameninţători, în realitate picăturile de ploaie sunt reci dar firesc de amuzante, în realitate nu ştiu să urăsc doar să-mi fie ciudă pe mine, în realitate toate lucrurile frumoase se sfârşesc la un moment dat, în realitate e mai uşor să te ascunzi în spatele unor litere, în realitate m-am obişnuit cu durerea, în realitate rămâne realitatea

Cum se calculează o lună

Teoremă:
Axa unei luni de primăvară întotdeauna va fi egală cu suma tuturor zâmbetelor şi încruntărilor pe parcursul a 30 de zile şi nopţi numărate întregi 24 de clipe din 24 de dorinţe.

A toi, a moi, a nous

Pităr Pan

Pităr Pan e înalt. Are ochii mari, căprui, verzulii cameleonizaţi. Pităr Pan râde cu toată faţa până şi cel mai mofluz şi înciudat om schiteaza un rânjet. Pităr Pan are buze subţiri şi moi. Pităr Pan strânge în braţe cu drag şi caldură. Pităr Pan cântă şi dansează plin de veselie. Pităr Pan nu ştia ca Napoleon a fost mic de statură. Pităr Pan merge la teatru şi va merge şi la Duffy. Pităr Pan a fost la picnic în parc. Pităr Pan sărută dulce şi cu foc. Pităr Pan ştie să facă masaj cu uleiuri parfumate. Pităr Pan spune că te vrea dar dacă încerci să te răsfeţi şi-i spui ca n-ai auzit, nu mai repetă. Pităr Pan ştie să gătească friptură în ceaun cu dovlecei şi ceapă. Pităr Pan ştie să joace poveşti. Pităr Pan roşesete numai când crede că nu e văzut. Pităr Pan are mâini fine şi mângâie cu poftă. Pităr Pan are şi un al doilea nume, Escobar:)Pităr Pan e dulce în vorbe. Pităr Pan ştie să se uite cu drag. Pităr Pan răspunde suav la telefon. Pităr Pan scrie mailuri lungi şi pline de veselie. Pităr Pan poartă cămăşi şi pantaloni amprentaţi de caţel. Pităr Pan îşi cumpără încălţări pe comandă. Pităr Pan scrie sms-uri dulci şi drăgăstoase. Pităr Pan uită să spună o vorbă frumoasă când te îmbraci frumos tocmai ca să te vadă şi altfel. Pităr Pan vorbeşte cu pijamalele cu Tweety şi cu cu rochiţele noi. Pităr Pan are prieteni zgubilitici şi veseli. Pităr Pan încurcă Expiratul cu...Control. Pităr Pan poate merge la Leonard Cohen;;)Pităr Pan spune zâmbind, în bucătărie "Toţi trandafirii sunt pe tine".

Pităr Pan citeşte asta...sper sa-i placă

Coji de portocale

- Şi prinţesa prinse fluturaşul în pumnul ei mic...
- Şi, şi după ce s-a întâmplat?
- După, prinţul cel viteaz o ridică lângă el în şa şi au zburat până la împărăţia de peste mări şi ţări.
- Şi acolo ce-au facut?
- Acolo au facut o nuntă mare, mare care durează chiar şi astăzi.
- Ei, aş, ce nuntă durează chiar şi azi?
- Nunta lor!!
- Încă o dată!!De la început!
- Bine! A fost o dată ca niciodată o fată şi un băiat...
- Miroase a coji de portocale.
- Eu ma chinui să-ţi spun povestea şi tu-mi spui de coji de portocale...
- Hai nu te supăra!!
- Dar cum să nu mă supăr?! În fiecare seară mă pui să-ţi spun aceeşi şi aceeşi poveste, de cel puţin două ori şi de fiecare dată mă întrerupi...
- Şi-ţi spun că miroase a coji de portocale...
- Daa!! Bine măcar că ţi-ai dat seama. Începusem să cred că începi să ai probleme...
- Cojile de portocale miros aşa frumos!
- Uite, ce spun eu şi iar mă iei cu portocale!
- Portocalele sunt perfecte.
- Or fi dar nu în miezul verii. Unde ai mai văzut tu portocale?? Portocalele se mănâncă iarna.
- Păi şi atunci cojile de jos de unde sunt?
- Coji? De unde coji?
- Uite jos, lângă măsuţa de cafea.
- Chiar, de unde sunt cojile alea?
- Nu ştiu, de asta te şi intreb!
- M-ai înnebunit! Vorbeşti întruna de coji şi pe deasupra mai şi apar în cameră.
- Dar de ce zici de parcă ar fi vina mea? Eu doar ţi le arăt. Hai gata, du-te aruncă-le că nu fac nimic cu tine!

Pe fiecare coajă de portocală, cu litere mici, cu litere mari erau scrise 2 cuvinte.
- Pentru că era iarna şi mirosea a coji de portocala când m-ai sărutat prima data!!

Ce mă fac

1. Dacă am o zi proastă am poftă de cicolată caldă, şi cum e o zi proastă nu găsesc
2. Dacă sunt nervoasă mototolesc hârtie în pumni
3. Dacă sunt tristă mă uit la un film şi mai trist ca să ştiu o treabă
4. Dacă sunt supărată vreau să mă ia cineva în braţe
5. Dacă îmi vine să plâng, plâng că doar de aia există lacrimi
6. Dacă îmi e dor, îmi iau o prăjitură
7. Dacă sunt veselă, îţi garantez că şi tu cel de lângă mine vei fi la fel
9. Dacă zâmbesc, voi zâmbi în continuare

Jusqu' au fin du film

Pe Sing-Song n-o învăţase nimeni că lucrurile ca să fie bune, trebuie duse până la capăt. Se îndrăgostise de Chilly când încă nimic nu avea final în capul ei. Suferise din cauza lui, pe jumătate. Fusese fericită datorită lui, pe jumătate. L-a sărutat, pe jumătate. L-a simţit, pe jumătate.

Îi urăreşte doar un pic, îi iubeşte azi doar atât, mâine deloc.

Azi nu vrea să-l vadă, mâine poate da. Azi aşa, mâine poate altfel, ieri diferit, luna viitoare altfel, pentru că, pentru Sing- Song nimic nu e la fel, nimic nu are un capăt.

Mais, toujours, elle vive l'amour jusque au fin du film.

Ce-ar fi dacă

Ce-ar fi dacă ţi-aş da DELETE?!

Poate

Posibil
Probabil
Pesemne
Pasămite
Cumva
Eventual



*update perhaps, maybe, peut-etre, forse

Trage-mă în poză

Apasă cu încredere pe buton. Un flash rapid ma surprinde în timp ce mă priveam admirativ în oglindă. Cu meticulozitatea unui chirurg aşază poza in ramă. Ştii, rama pe care ţi-am cumpărat-o când a murit Blacky. Rama aceea din lemn sculptată cu motive florale, creată de mâinile mici ale unui copil care mânuieşte lemnul mai ceva ca un profesionist. Ai găsit locul? Da, exact la noptieră mă gandeam şi eu, să fie aproape de gândul şi de visul tâu. Acolo, da! Pentru că aşa de aproape nu-ţi voi mai fi niciodata.

Prinde-mă în poză pentru că atât ţi-a mai rămas.

Just Listen sau uite ce merge sâmbată seara

Când ne spunem la revedere

Arareori

Şi cum se întâmplă deseori,
Tot mă prefac că înţeleg culori,
Şi cum te ştiu, de atâtea ori,
Niciodată nu vei şterge urdori

Şi cum simt, n-o să te uit arareori.

Exact ca el

Exact îşi scutură paltonul de fulgii de zăpadă. Îşi aşeză în hol ghetele îmbibate de apă. Şosetele ude în vârf pareau ca de scafandru. Îşi scoase ceasul din buzunarul interior al vestonului. Era şapte trecut de fix. Mai avea o oră. Din dulapul cu hainele ordonate după culori, scoase perechea lui norocoasă de pantaloni, cei de culoarea oului crud, în carouri maronii. De pe umerşul verde luă cămaşa de albastru şters. Păstră vestonul. De sus, din locul preferat alese cu ochii închişi o pălărie. Ce minune! era pălăria lui preferată, cea maronie cu bordura dreaptă. Manuşile negre completau paltonul de tercot. Lipsea bastonul şi Exact era pregătit pentru întâlnirea cu Alice. Era aşteptat la Ceainăria din Platan pentru ceaiul de la ora 20.00. Ora lor, a lui Exact şi a lui Alice.

Un căluţ şi-un călăreţ

Molcom, tropăia pe strada pavată cu piatră cubică. Din când în când simţea cum o parte îi fuge sub apa de ploaie. Se oprea la semafor şi-şi aştepta cuminte rândul să traverseze fiecare intersecţie. Din casetofonul lipit cu super glue de urechi se auzeau melodii de dragoste. Îi venea să necheze de amuzat ce era, dar de dragul călăreţului dădea din urechi în semn de aprobare. Afară plouă şi lumea e amorezată.
Chiar şi el, căluţul 335, iubeşte în taină. E ce mai frumoasă fată pe care a vazut-o vreodată şi el putea s-o iubesacă. Seara, după ce lumea strângea obloanele se cuibăreau împreună sub cerul liber şi gândeau poveşti.
Pe călăreţ îl ştia de ceva ani. Îl simţea de fiecare dată şi acum ştia că e îndrăgostit. N-o cunoscuse pe aleasa lui dar ştia că trebuie să fie specială. Îi era dragă numai pentru că Jony o iubea.
El şi Jony,împreună, au străbătut potecile pe vânt, ploaie, arşiţă sau ninsoare. Nimic nu le-a stat în cale, nici chiar macaraua care nu s-a dat dusă decât dupa ani de negociere. Nici chiar şinele de tramvai aflate în grevă mult prea mult. Erai ei doi, căluţul 335 şi călăreţul lui. Şi amândoi iubeau.

Discover Psapp!

La jeunesse et le desir

Tânara domniţă jeunesse dansa. Dansează mult. Azi poate dansa cu vântul, mâine o poţi găsi la braţ cu ploaia. Nu ştiu cum făcu, ce făcu că-n astă seară jeunesse dansa singură. Ai fi putut crede că primăvara a scăpat din dormitoarele de sus. Shh să nu mai spuneţi la nimeni, dar primăvara aşa face când scapă- dansează, dacă învârtitul ei fară noimă înseamnă dans. Dar asta ar fi deja alta poveste. Să revenim la jeunesse a noastră- tânără, visătoare, poate uneori obositoare. Vrea să ştie mereu tot, şi Doamne fereşte să nu fi pe fază că stă îmbufnată pe tine zile întregi. Îi place sâ fie mereu înconjurată de oameni, dar azi, azi dansa singură. Rochiţa vaporoasă până la genunchi se lasă suflată de vânt. Săltareţ parul şaten prins în bucle, se învârtea pe ritm de muzică. Închişi, ochii ar fi vrut să chiuie. Obrajii rozalii, deja cautau o carte poştală sa-şi facă vânt. Gura râdea zgomotos. Era bucuroasă. Mâinile uitaseră de orice bună purtare şi desenau aeroplane şi rândunici in vînt. Picioarele se aruncau ritmat în toate direcţiile.

Jeunesse era fericită, cum nu fusese niciodata dar mai fericit ca ea era poate Desir care o urmărea din umbră şi-i sorbea fiecare zâmbet. Ar fi vrut să intre în horă dar ştia că mai fericit ca acum nu avea cum să fie...pentru că "doar" o dorea.

De noi

Ludic, cubic, îndrăzneţ- jocul dintre doi copii

Milk and cookies

Discover U2!

El e Gruia

Gruia stătea pe salteaua murdară cu ochii-n tavan.Cu picioarele peste pătura mirosind a untură, trăgea cu sârg dintr-un muc de ţigară. Se obişnuise cu fumul, iar mirosul de alcool îmbâcsit în mochetă îi părea acum un parfum sterş şi ieftin. Mihnea şi Traian, tovarăşii lui, numărau furnici pe jos. Una, două, trei, patru...zece. Şi imediat o luau de la capăt. Pierduseră firul, sau, nici ei nu mai ştiau să numere. Pe masă zăceau aruncate sticle goale- votcă, rom sau whisky. Scrumul de ţigară se prelungea pe piciorul mesei. Nu le păsa.
"Bă, v-o mai aduceţi aminte pe Lina? Ce fată bună era". Şi Gruia plescăi cu poftă. Ceilalţi ridicară capul spre el.
"Lina?! Daaa! bună", începu să râdă Traian. "Daaa! bună, bună" dădu din cap aprobator Mihnea.
"Auzi mă! da' Mioara?! "Şi Mioara era bună", rânji Traian.
"Cine mă?? proasta aia?"se răzvrăti Gruia."Nu ştia nici măcar să numere până la 100.La ea numărătoarea se oprea la 40".
"Eee, era ea bună la alte lucruri", chicoti Mihnea. "La ce îţi trebuie ţie una deşteaptă?"
"Cum la ce-mi trebuie? Da' ce?! Io's or'cine? Tre' să fie şi frumoasă şi deşteaptă", se răsti la ei Gruia. "Băă, nu uita şi devreme acasă", începu să râdă prosteşte Traian.
"Mă, mie mi-e sete. Care te duci să aduci nişte apă"? îi întrebă Gruia din locul lui comod.
"Ziceţi voi ziceţi da' Lina fată bună mai era".
"Mă, ţărane!" zise Mihnea serios. "Lina, mă? Lina? Tu eşti nebun? Nu-ţi mai cunoşti lungu' nasului? Io cred că fata era beată în seara aia".
"De ce mă. Io ce-am ha? Am păduchi? Uite, uite!!" şi-şi rupse de pe el maieul plin de vaselină. "Uite, am şi muşchi".

Ai mă ai, da' altceva mai ai?

Pentru că

Ika suflă în păpădie. Codiţele în formă de umbreluţă nu se clintiră. Nu era de mirare, doar era iarnă. Dar cum ajunsese păpădia la ea în mână? Se trezise buimacă în camera ei. Coborî cu grijă să nu calce pe cioburile în care sticlea soarele. Cioburi? La ea în camera? De unde? Se prijini de uşa să nu cadă. Începu să râdă."-Am băut ceva nu glumă!" Şi totuşi de unde avea păpădia? În drum spre bucătărie se împiedică de 3 sticle de vin. "Acum nu mai e amuzant- 3 sticle de vin pe jos, un pahar spart".
Instinctual îşi cerceta corpul. O mică vânătaie pe pulpa dreaptă. "Ei, nu-i nimic", se gândi ea, "puteam să o fac dând cu piciorul de uşă". Încă una mică pe mână."E, e foarte mică. Nu se pune". Se duse in faţa oglinzii. Îşi desfăcu primii nasturi de la camaşă. Fiecare sân avea partea lui de vânătaie. "Asta e prea de tot, astea de unde sunt? Aşa rău am ajuns?! Să nu mai ţin minte ce fac?! Dar cu cine? Cum? De ce? Aici?"


De ce?
Pentru că e iarnă

Ombilicul cu secrete

Şi luna în a ei nălucire îl îndemna pe el, pe ombilic la meditaţie. Şi cum statea el aşa leneş întins pe abdomen îşi aduse aminte că ceilalţi se încred în el.
Ştie, de exemplu, că urechea dreaptă nu ştie să sărute, secret pe care trebuie să-l ţină departe de urechea stângă, căreia i s-a dus vestea de mare iubareaţă şi că ar stăpâni tehnici nemaiîncercate de sărut. Dar şi urechea dreapta i-a încredinţat cea mai de preţ temere a ei. Cum că îi e frică de cuvinte. Ai mai pomenit aşa ceva?! O ureche care sărută bine, are cuvânto-fobie.
Dar şi ea, gura ştie să încredinţeze taine, că de ţinut, doar ştim cât de slobodă e ea. Şi nu ştiu cum face ea mereu, că de fiecare dată când e muşcată vine şi se plânge la săracul ombilic, care mereu trebuie să născocească cuvinte de împăcare: "Hai, tu gură, că n-o vrut băiatul. A facut-o din dragoste. Doar tu mi-ai zis că atunci când îţi place de cineva îl muşti. Aşa şi el, te muşcă". Sau "Tu, gură lasa-l că nu-i bun de nimic. Numai necazuri ţi-a adus şi nu numai ţie. Nu vreau să dau din casă dar şi inima s-a plâns la mine de el". Şi tot aşa.
Nu ştiu cum se făcu dar într-o zi, când de abia se mijise de ziuă primi omblicul o vizită. Doi gemeni timizi bătură la uşa lui. Erau sânii. Ombilicul îi cunoscuse în mai multe rânduri la petreceri date ba de urechea dreaptă, ba de gură. Îi ştia de timizi, dar o dată ce sorbeau puţin alcool se umflau în pene şi dansau pe mese. Dar în faţa uşii lui nu erau cei pe care îi ştia el. Gemenii erau de astă dată posomorâţi, blegi şi unul din ei era chiar vânăt.
"-Vai, sărăcuţii de voi, s-a întâmplat ceva?" Îi întrebă ombilicul panicat.
Cel mai mare, care se născuse cu 2 minunte înaintea celuilalt începu să plăngă. Printre sughiţuti putu să spună că într-o seara, după o petrecere când voiau să se ducă acasă au fost prinşi de două palme.
"-Şi siluiţi o noapte întreagă", spunse cel drept, care părea mai viteaz. Ombilicul îşi luă o mină serioasă. Gemenii facură ochii mari.
"-Măi băieţi staţi să înţeleg: aţi fost siluiţi de doua palme. Dar eu am impresia că nu asta e problema voastră. Eu cred ca voi v-aţi cam îndrăgostit de alea două. Aşa-i?!" Gemenii, ca la un semn izbucniră în plâns.
"-Daaa. Aşa e".
"-Eeee măi băieţi", spuse ombilicul cu tristeţe, "şi eu sunt indrăgostit de nişte buze".


Şi aşa îşi spuse ombilicul primul lui secret.

Down to memory lane

Discover U2!

Începe cu Z şi se termină cu Ă

ZĂ-PA-DĂĂĂĂĂ

Cine

Îmi cumpără şi mie Lolita că nu reuşesc să ajung la nici o librărie?!

Şi ce dacă

Şi ce dacă azi e marţi
Şi ce daca azi e marţi
Şi ce dacă azi e marţi
Şi ce dacă azi e marţi

...nu merge...tot marţi e

The NU issues

NU ştiu
NU cred
NU pot
NU vreau

Dacă aş avea

Dacă aş avea o casă de papuşi nu aş mai avea pe unde să trec.
Dacă aş avea o maşină nu aş avea unde s-o parchez.
Dacă aş avea o portocală aş mai lua încă una şi aş face două portocale.
Dacă aş avea un stilou mi-aş aduce aminte de copilărie când mă mozoleam de cerneală pe uniformă.
Dacă aş avea o pagină goală nu aş sti cu ce să încep.
Dacă aş avea creioane colorate m-aş amăgi degeaba că de desenat tot n-aş avea cum să ştiu.
Dacă aş avea un pian probabil nu mi-aş mai dori atât de mult să invăţ să cânt la el.
Dacă aş avea un pic cap aş avea unde să-mi bag minţile.
Dacă aş avea curaj aş vrea să-i zic că niciodată nu va mai fi cum a fost.
Dacă aş avea cookies le-aş mânca cu lapte cu cacao (am covrigi pe care o să-i mănânc cu ceai)
Dacă aş avea prea mulţi prieteni n-aş şti pe cine să sun prima dată când fac o năzbâtie
Dacă aş avea chef să-l aud l-aş suna
Dacă aş avea poftă de ciocolată aş răbda
Dacă aş avea dor mi l-aş potoli