În gând...în realitate

În gând citesc, în gând zbor deasupra norilor, în gând dansez vals şi foxtrot, în gând scriu poveşti vesele, în gând sunt un fluture movaliu ce trăieşte mai mult de o zi, în gând zâmbesc şi mă îndrăgostesc de personaje de desene animante, în gând am ureche muzicală şi ştiu să cânt la pian, în gând am un cal sur pe care îl cheamă Light-Star, în gând dansez în cluburi aerisite, în gând flirtez cu acelaşi personaj desenat, în gând dacă aş fi tristă doar aş zâmbi, în gând norii se risipesc la o bataie de călcâi, în gând ploaia e mai caldă, în gând aş urî două secunde apoi aş zâmbi suav, în gând lucrurile nu au sfârşit, în gând se va interzice prin lege folosirea sms-ului, în gând nu ar durea nimic, în gând rămân doar cu gândul

În realitate am uitat persoanejele din carte, în realitate merg pe asfalt încins şi mă lovesc de oameni grăbiţi, în realitate sunt împiedicată şi dansez haotic, în realitate poveştile au devenit pentru o vreme cenuşii, în realitate nu sunt perfectă, sunt doar eu, în realitate personajele dezamăgesc, de îndrăgosteală nici nu poate fi vorba, în realitate cânt singură în cameră sau în club când nu aude nimeni, în realitate merg cu autobuzul obosit şi fără nume, în realitate clubururile sunt aglomerate şi pline de băgători de seamă neatractivi, în realitate flirtez cu prea multe persoane încât am obosit, în realitate tristeţea se lasă cu lacrimi şi nu dispare la un semn de pană, în realitate norii sunt ameninţători, în realitate picăturile de ploaie sunt reci dar firesc de amuzante, în realitate nu ştiu să urăsc doar să-mi fie ciudă pe mine, în realitate toate lucrurile frumoase se sfârşesc la un moment dat, în realitate e mai uşor să te ascunzi în spatele unor litere, în realitate m-am obişnuit cu durerea, în realitate rămâne realitatea

Cum se calculează o lună

Teoremă:
Axa unei luni de primăvară întotdeauna va fi egală cu suma tuturor zâmbetelor şi încruntărilor pe parcursul a 30 de zile şi nopţi numărate întregi 24 de clipe din 24 de dorinţe.

A toi, a moi, a nous

Pităr Pan

Pităr Pan e înalt. Are ochii mari, căprui, verzulii cameleonizaţi. Pităr Pan râde cu toată faţa până şi cel mai mofluz şi înciudat om schiteaza un rânjet. Pităr Pan are buze subţiri şi moi. Pităr Pan strânge în braţe cu drag şi caldură. Pităr Pan cântă şi dansează plin de veselie. Pităr Pan nu ştia ca Napoleon a fost mic de statură. Pităr Pan merge la teatru şi va merge şi la Duffy. Pităr Pan a fost la picnic în parc. Pităr Pan sărută dulce şi cu foc. Pităr Pan ştie să facă masaj cu uleiuri parfumate. Pităr Pan spune că te vrea dar dacă încerci să te răsfeţi şi-i spui ca n-ai auzit, nu mai repetă. Pităr Pan ştie să gătească friptură în ceaun cu dovlecei şi ceapă. Pităr Pan ştie să joace poveşti. Pităr Pan roşesete numai când crede că nu e văzut. Pităr Pan are mâini fine şi mângâie cu poftă. Pităr Pan are şi un al doilea nume, Escobar:)Pităr Pan e dulce în vorbe. Pităr Pan ştie să se uite cu drag. Pităr Pan răspunde suav la telefon. Pităr Pan scrie mailuri lungi şi pline de veselie. Pităr Pan poartă cămăşi şi pantaloni amprentaţi de caţel. Pităr Pan îşi cumpără încălţări pe comandă. Pităr Pan scrie sms-uri dulci şi drăgăstoase. Pităr Pan uită să spună o vorbă frumoasă când te îmbraci frumos tocmai ca să te vadă şi altfel. Pităr Pan vorbeşte cu pijamalele cu Tweety şi cu cu rochiţele noi. Pităr Pan are prieteni zgubilitici şi veseli. Pităr Pan încurcă Expiratul cu...Control. Pităr Pan poate merge la Leonard Cohen;;)Pităr Pan spune zâmbind, în bucătărie "Toţi trandafirii sunt pe tine".

Pităr Pan citeşte asta...sper sa-i placă

Coji de portocale

- Şi prinţesa prinse fluturaşul în pumnul ei mic...
- Şi, şi după ce s-a întâmplat?
- După, prinţul cel viteaz o ridică lângă el în şa şi au zburat până la împărăţia de peste mări şi ţări.
- Şi acolo ce-au facut?
- Acolo au facut o nuntă mare, mare care durează chiar şi astăzi.
- Ei, aş, ce nuntă durează chiar şi azi?
- Nunta lor!!
- Încă o dată!!De la început!
- Bine! A fost o dată ca niciodată o fată şi un băiat...
- Miroase a coji de portocale.
- Eu ma chinui să-ţi spun povestea şi tu-mi spui de coji de portocale...
- Hai nu te supăra!!
- Dar cum să nu mă supăr?! În fiecare seară mă pui să-ţi spun aceeşi şi aceeşi poveste, de cel puţin două ori şi de fiecare dată mă întrerupi...
- Şi-ţi spun că miroase a coji de portocale...
- Daa!! Bine măcar că ţi-ai dat seama. Începusem să cred că începi să ai probleme...
- Cojile de portocale miros aşa frumos!
- Uite, ce spun eu şi iar mă iei cu portocale!
- Portocalele sunt perfecte.
- Or fi dar nu în miezul verii. Unde ai mai văzut tu portocale?? Portocalele se mănâncă iarna.
- Păi şi atunci cojile de jos de unde sunt?
- Coji? De unde coji?
- Uite jos, lângă măsuţa de cafea.
- Chiar, de unde sunt cojile alea?
- Nu ştiu, de asta te şi intreb!
- M-ai înnebunit! Vorbeşti întruna de coji şi pe deasupra mai şi apar în cameră.
- Dar de ce zici de parcă ar fi vina mea? Eu doar ţi le arăt. Hai gata, du-te aruncă-le că nu fac nimic cu tine!

Pe fiecare coajă de portocală, cu litere mici, cu litere mari erau scrise 2 cuvinte.
- Pentru că era iarna şi mirosea a coji de portocala când m-ai sărutat prima data!!