Când ne spunem la revedere

Arareori

Şi cum se întâmplă deseori,
Tot mă prefac că înţeleg culori,
Şi cum te ştiu, de atâtea ori,
Niciodată nu vei şterge urdori

Şi cum simt, n-o să te uit arareori.

Exact ca el

Exact îşi scutură paltonul de fulgii de zăpadă. Îşi aşeză în hol ghetele îmbibate de apă. Şosetele ude în vârf pareau ca de scafandru. Îşi scoase ceasul din buzunarul interior al vestonului. Era şapte trecut de fix. Mai avea o oră. Din dulapul cu hainele ordonate după culori, scoase perechea lui norocoasă de pantaloni, cei de culoarea oului crud, în carouri maronii. De pe umerşul verde luă cămaşa de albastru şters. Păstră vestonul. De sus, din locul preferat alese cu ochii închişi o pălărie. Ce minune! era pălăria lui preferată, cea maronie cu bordura dreaptă. Manuşile negre completau paltonul de tercot. Lipsea bastonul şi Exact era pregătit pentru întâlnirea cu Alice. Era aşteptat la Ceainăria din Platan pentru ceaiul de la ora 20.00. Ora lor, a lui Exact şi a lui Alice.

Un căluţ şi-un călăreţ

Molcom, tropăia pe strada pavată cu piatră cubică. Din când în când simţea cum o parte îi fuge sub apa de ploaie. Se oprea la semafor şi-şi aştepta cuminte rândul să traverseze fiecare intersecţie. Din casetofonul lipit cu super glue de urechi se auzeau melodii de dragoste. Îi venea să necheze de amuzat ce era, dar de dragul călăreţului dădea din urechi în semn de aprobare. Afară plouă şi lumea e amorezată.
Chiar şi el, căluţul 335, iubeşte în taină. E ce mai frumoasă fată pe care a vazut-o vreodată şi el putea s-o iubesacă. Seara, după ce lumea strângea obloanele se cuibăreau împreună sub cerul liber şi gândeau poveşti.
Pe călăreţ îl ştia de ceva ani. Îl simţea de fiecare dată şi acum ştia că e îndrăgostit. N-o cunoscuse pe aleasa lui dar ştia că trebuie să fie specială. Îi era dragă numai pentru că Jony o iubea.
El şi Jony,împreună, au străbătut potecile pe vânt, ploaie, arşiţă sau ninsoare. Nimic nu le-a stat în cale, nici chiar macaraua care nu s-a dat dusă decât dupa ani de negociere. Nici chiar şinele de tramvai aflate în grevă mult prea mult. Erai ei doi, căluţul 335 şi călăreţul lui. Şi amândoi iubeau.

Discover Psapp!

La jeunesse et le desir

Tânara domniţă jeunesse dansa. Dansează mult. Azi poate dansa cu vântul, mâine o poţi găsi la braţ cu ploaia. Nu ştiu cum făcu, ce făcu că-n astă seară jeunesse dansa singură. Ai fi putut crede că primăvara a scăpat din dormitoarele de sus. Shh să nu mai spuneţi la nimeni, dar primăvara aşa face când scapă- dansează, dacă învârtitul ei fară noimă înseamnă dans. Dar asta ar fi deja alta poveste. Să revenim la jeunesse a noastră- tânără, visătoare, poate uneori obositoare. Vrea să ştie mereu tot, şi Doamne fereşte să nu fi pe fază că stă îmbufnată pe tine zile întregi. Îi place sâ fie mereu înconjurată de oameni, dar azi, azi dansa singură. Rochiţa vaporoasă până la genunchi se lasă suflată de vânt. Săltareţ parul şaten prins în bucle, se învârtea pe ritm de muzică. Închişi, ochii ar fi vrut să chiuie. Obrajii rozalii, deja cautau o carte poştală sa-şi facă vânt. Gura râdea zgomotos. Era bucuroasă. Mâinile uitaseră de orice bună purtare şi desenau aeroplane şi rândunici in vînt. Picioarele se aruncau ritmat în toate direcţiile.

Jeunesse era fericită, cum nu fusese niciodata dar mai fericit ca ea era poate Desir care o urmărea din umbră şi-i sorbea fiecare zâmbet. Ar fi vrut să intre în horă dar ştia că mai fericit ca acum nu avea cum să fie...pentru că "doar" o dorea.

De noi

Ludic, cubic, îndrăzneţ- jocul dintre doi copii

Milk and cookies

Discover U2!

El e Gruia

Gruia stătea pe salteaua murdară cu ochii-n tavan.Cu picioarele peste pătura mirosind a untură, trăgea cu sârg dintr-un muc de ţigară. Se obişnuise cu fumul, iar mirosul de alcool îmbâcsit în mochetă îi părea acum un parfum sterş şi ieftin. Mihnea şi Traian, tovarăşii lui, numărau furnici pe jos. Una, două, trei, patru...zece. Şi imediat o luau de la capăt. Pierduseră firul, sau, nici ei nu mai ştiau să numere. Pe masă zăceau aruncate sticle goale- votcă, rom sau whisky. Scrumul de ţigară se prelungea pe piciorul mesei. Nu le păsa.
"Bă, v-o mai aduceţi aminte pe Lina? Ce fată bună era". Şi Gruia plescăi cu poftă. Ceilalţi ridicară capul spre el.
"Lina?! Daaa! bună", începu să râdă Traian. "Daaa! bună, bună" dădu din cap aprobator Mihnea.
"Auzi mă! da' Mioara?! "Şi Mioara era bună", rânji Traian.
"Cine mă?? proasta aia?"se răzvrăti Gruia."Nu ştia nici măcar să numere până la 100.La ea numărătoarea se oprea la 40".
"Eee, era ea bună la alte lucruri", chicoti Mihnea. "La ce îţi trebuie ţie una deşteaptă?"
"Cum la ce-mi trebuie? Da' ce?! Io's or'cine? Tre' să fie şi frumoasă şi deşteaptă", se răsti la ei Gruia. "Băă, nu uita şi devreme acasă", începu să râdă prosteşte Traian.
"Mă, mie mi-e sete. Care te duci să aduci nişte apă"? îi întrebă Gruia din locul lui comod.
"Ziceţi voi ziceţi da' Lina fată bună mai era".
"Mă, ţărane!" zise Mihnea serios. "Lina, mă? Lina? Tu eşti nebun? Nu-ţi mai cunoşti lungu' nasului? Io cred că fata era beată în seara aia".
"De ce mă. Io ce-am ha? Am păduchi? Uite, uite!!" şi-şi rupse de pe el maieul plin de vaselină. "Uite, am şi muşchi".

Ai mă ai, da' altceva mai ai?

Pentru că

Ika suflă în păpădie. Codiţele în formă de umbreluţă nu se clintiră. Nu era de mirare, doar era iarnă. Dar cum ajunsese păpădia la ea în mână? Se trezise buimacă în camera ei. Coborî cu grijă să nu calce pe cioburile în care sticlea soarele. Cioburi? La ea în camera? De unde? Se prijini de uşa să nu cadă. Începu să râdă."-Am băut ceva nu glumă!" Şi totuşi de unde avea păpădia? În drum spre bucătărie se împiedică de 3 sticle de vin. "Acum nu mai e amuzant- 3 sticle de vin pe jos, un pahar spart".
Instinctual îşi cerceta corpul. O mică vânătaie pe pulpa dreaptă. "Ei, nu-i nimic", se gândi ea, "puteam să o fac dând cu piciorul de uşă". Încă una mică pe mână."E, e foarte mică. Nu se pune". Se duse in faţa oglinzii. Îşi desfăcu primii nasturi de la camaşă. Fiecare sân avea partea lui de vânătaie. "Asta e prea de tot, astea de unde sunt? Aşa rău am ajuns?! Să nu mai ţin minte ce fac?! Dar cu cine? Cum? De ce? Aici?"


De ce?
Pentru că e iarnă

Ombilicul cu secrete

Şi luna în a ei nălucire îl îndemna pe el, pe ombilic la meditaţie. Şi cum statea el aşa leneş întins pe abdomen îşi aduse aminte că ceilalţi se încred în el.
Ştie, de exemplu, că urechea dreaptă nu ştie să sărute, secret pe care trebuie să-l ţină departe de urechea stângă, căreia i s-a dus vestea de mare iubareaţă şi că ar stăpâni tehnici nemaiîncercate de sărut. Dar şi urechea dreapta i-a încredinţat cea mai de preţ temere a ei. Cum că îi e frică de cuvinte. Ai mai pomenit aşa ceva?! O ureche care sărută bine, are cuvânto-fobie.
Dar şi ea, gura ştie să încredinţeze taine, că de ţinut, doar ştim cât de slobodă e ea. Şi nu ştiu cum face ea mereu, că de fiecare dată când e muşcată vine şi se plânge la săracul ombilic, care mereu trebuie să născocească cuvinte de împăcare: "Hai, tu gură, că n-o vrut băiatul. A facut-o din dragoste. Doar tu mi-ai zis că atunci când îţi place de cineva îl muşti. Aşa şi el, te muşcă". Sau "Tu, gură lasa-l că nu-i bun de nimic. Numai necazuri ţi-a adus şi nu numai ţie. Nu vreau să dau din casă dar şi inima s-a plâns la mine de el". Şi tot aşa.
Nu ştiu cum se făcu dar într-o zi, când de abia se mijise de ziuă primi omblicul o vizită. Doi gemeni timizi bătură la uşa lui. Erau sânii. Ombilicul îi cunoscuse în mai multe rânduri la petreceri date ba de urechea dreaptă, ba de gură. Îi ştia de timizi, dar o dată ce sorbeau puţin alcool se umflau în pene şi dansau pe mese. Dar în faţa uşii lui nu erau cei pe care îi ştia el. Gemenii erau de astă dată posomorâţi, blegi şi unul din ei era chiar vânăt.
"-Vai, sărăcuţii de voi, s-a întâmplat ceva?" Îi întrebă ombilicul panicat.
Cel mai mare, care se născuse cu 2 minunte înaintea celuilalt începu să plăngă. Printre sughiţuti putu să spună că într-o seara, după o petrecere când voiau să se ducă acasă au fost prinşi de două palme.
"-Şi siluiţi o noapte întreagă", spunse cel drept, care părea mai viteaz. Ombilicul îşi luă o mină serioasă. Gemenii facură ochii mari.
"-Măi băieţi staţi să înţeleg: aţi fost siluiţi de doua palme. Dar eu am impresia că nu asta e problema voastră. Eu cred ca voi v-aţi cam îndrăgostit de alea două. Aşa-i?!" Gemenii, ca la un semn izbucniră în plâns.
"-Daaa. Aşa e".
"-Eeee măi băieţi", spuse ombilicul cu tristeţe, "şi eu sunt indrăgostit de nişte buze".


Şi aşa îşi spuse ombilicul primul lui secret.

Down to memory lane

Discover U2!

Începe cu Z şi se termină cu Ă

ZĂ-PA-DĂĂĂĂĂ

Cine

Îmi cumpără şi mie Lolita că nu reuşesc să ajung la nici o librărie?!

Şi ce dacă

Şi ce dacă azi e marţi
Şi ce daca azi e marţi
Şi ce dacă azi e marţi
Şi ce dacă azi e marţi

...nu merge...tot marţi e

The NU issues

NU ştiu
NU cred
NU pot
NU vreau

Dacă aş avea

Dacă aş avea o casă de papuşi nu aş mai avea pe unde să trec.
Dacă aş avea o maşină nu aş avea unde s-o parchez.
Dacă aş avea o portocală aş mai lua încă una şi aş face două portocale.
Dacă aş avea un stilou mi-aş aduce aminte de copilărie când mă mozoleam de cerneală pe uniformă.
Dacă aş avea o pagină goală nu aş sti cu ce să încep.
Dacă aş avea creioane colorate m-aş amăgi degeaba că de desenat tot n-aş avea cum să ştiu.
Dacă aş avea un pian probabil nu mi-aş mai dori atât de mult să invăţ să cânt la el.
Dacă aş avea un pic cap aş avea unde să-mi bag minţile.
Dacă aş avea curaj aş vrea să-i zic că niciodată nu va mai fi cum a fost.
Dacă aş avea cookies le-aş mânca cu lapte cu cacao (am covrigi pe care o să-i mănânc cu ceai)
Dacă aş avea prea mulţi prieteni n-aş şti pe cine să sun prima dată când fac o năzbâtie
Dacă aş avea chef să-l aud l-aş suna
Dacă aş avea poftă de ciocolată aş răbda
Dacă aş avea dor mi l-aş potoli