Un căluţ şi-un călăreţ

Molcom, tropăia pe strada pavată cu piatră cubică. Din când în când simţea cum o parte îi fuge sub apa de ploaie. Se oprea la semafor şi-şi aştepta cuminte rândul să traverseze fiecare intersecţie. Din casetofonul lipit cu super glue de urechi se auzeau melodii de dragoste. Îi venea să necheze de amuzat ce era, dar de dragul călăreţului dădea din urechi în semn de aprobare. Afară plouă şi lumea e amorezată.
Chiar şi el, căluţul 335, iubeşte în taină. E ce mai frumoasă fată pe care a vazut-o vreodată şi el putea s-o iubesacă. Seara, după ce lumea strângea obloanele se cuibăreau împreună sub cerul liber şi gândeau poveşti.
Pe călăreţ îl ştia de ceva ani. Îl simţea de fiecare dată şi acum ştia că e îndrăgostit. N-o cunoscuse pe aleasa lui dar ştia că trebuie să fie specială. Îi era dragă numai pentru că Jony o iubea.
El şi Jony,împreună, au străbătut potecile pe vânt, ploaie, arşiţă sau ninsoare. Nimic nu le-a stat în cale, nici chiar macaraua care nu s-a dat dusă decât dupa ani de negociere. Nici chiar şinele de tramvai aflate în grevă mult prea mult. Erai ei doi, căluţul 335 şi călăreţul lui. Şi amândoi iubeau.

Discover Psapp!

Ombilicul cu secrete

Şi luna în a ei nălucire îl îndemna pe el, pe ombilic la meditaţie. Şi cum statea el aşa leneş întins pe abdomen îşi aduse aminte că ceilalţi se încred în el.
Ştie, de exemplu, că urechea dreaptă nu ştie să sărute, secret pe care trebuie să-l ţină departe de urechea stângă, căreia i s-a dus vestea de mare iubareaţă şi că ar stăpâni tehnici nemaiîncercate de sărut. Dar şi urechea dreapta i-a încredinţat cea mai de preţ temere a ei. Cum că îi e frică de cuvinte. Ai mai pomenit aşa ceva?! O ureche care sărută bine, are cuvânto-fobie.
Dar şi ea, gura ştie să încredinţeze taine, că de ţinut, doar ştim cât de slobodă e ea. Şi nu ştiu cum face ea mereu, că de fiecare dată când e muşcată vine şi se plânge la săracul ombilic, care mereu trebuie să născocească cuvinte de împăcare: "Hai, tu gură, că n-o vrut băiatul. A facut-o din dragoste. Doar tu mi-ai zis că atunci când îţi place de cineva îl muşti. Aşa şi el, te muşcă". Sau "Tu, gură lasa-l că nu-i bun de nimic. Numai necazuri ţi-a adus şi nu numai ţie. Nu vreau să dau din casă dar şi inima s-a plâns la mine de el". Şi tot aşa.
Nu ştiu cum se făcu dar într-o zi, când de abia se mijise de ziuă primi omblicul o vizită. Doi gemeni timizi bătură la uşa lui. Erau sânii. Ombilicul îi cunoscuse în mai multe rânduri la petreceri date ba de urechea dreaptă, ba de gură. Îi ştia de timizi, dar o dată ce sorbeau puţin alcool se umflau în pene şi dansau pe mese. Dar în faţa uşii lui nu erau cei pe care îi ştia el. Gemenii erau de astă dată posomorâţi, blegi şi unul din ei era chiar vânăt.
"-Vai, sărăcuţii de voi, s-a întâmplat ceva?" Îi întrebă ombilicul panicat.
Cel mai mare, care se născuse cu 2 minunte înaintea celuilalt începu să plăngă. Printre sughiţuti putu să spună că într-o seara, după o petrecere când voiau să se ducă acasă au fost prinşi de două palme.
"-Şi siluiţi o noapte întreagă", spunse cel drept, care părea mai viteaz. Ombilicul îşi luă o mină serioasă. Gemenii facură ochii mari.
"-Măi băieţi staţi să înţeleg: aţi fost siluiţi de doua palme. Dar eu am impresia că nu asta e problema voastră. Eu cred ca voi v-aţi cam îndrăgostit de alea două. Aşa-i?!" Gemenii, ca la un semn izbucniră în plâns.
"-Daaa. Aşa e".
"-Eeee măi băieţi", spuse ombilicul cu tristeţe, "şi eu sunt indrăgostit de nişte buze".


Şi aşa îşi spuse ombilicul primul lui secret.