Când ne spunem la revedere

Arareori

Şi cum se întâmplă deseori,
Tot mă prefac că înţeleg culori,
Şi cum te ştiu, de atâtea ori,
Niciodată nu vei şterge urdori

Şi cum simt, n-o să te uit arareori.

Exact ca el

Exact îşi scutură paltonul de fulgii de zăpadă. Îşi aşeză în hol ghetele îmbibate de apă. Şosetele ude în vârf pareau ca de scafandru. Îşi scoase ceasul din buzunarul interior al vestonului. Era şapte trecut de fix. Mai avea o oră. Din dulapul cu hainele ordonate după culori, scoase perechea lui norocoasă de pantaloni, cei de culoarea oului crud, în carouri maronii. De pe umerşul verde luă cămaşa de albastru şters. Păstră vestonul. De sus, din locul preferat alese cu ochii închişi o pălărie. Ce minune! era pălăria lui preferată, cea maronie cu bordura dreaptă. Manuşile negre completau paltonul de tercot. Lipsea bastonul şi Exact era pregătit pentru întâlnirea cu Alice. Era aşteptat la Ceainăria din Platan pentru ceaiul de la ora 20.00. Ora lor, a lui Exact şi a lui Alice.

Un căluţ şi-un călăreţ

Molcom, tropăia pe strada pavată cu piatră cubică. Din când în când simţea cum o parte îi fuge sub apa de ploaie. Se oprea la semafor şi-şi aştepta cuminte rândul să traverseze fiecare intersecţie. Din casetofonul lipit cu super glue de urechi se auzeau melodii de dragoste. Îi venea să necheze de amuzat ce era, dar de dragul călăreţului dădea din urechi în semn de aprobare. Afară plouă şi lumea e amorezată.
Chiar şi el, căluţul 335, iubeşte în taină. E ce mai frumoasă fată pe care a vazut-o vreodată şi el putea s-o iubesacă. Seara, după ce lumea strângea obloanele se cuibăreau împreună sub cerul liber şi gândeau poveşti.
Pe călăreţ îl ştia de ceva ani. Îl simţea de fiecare dată şi acum ştia că e îndrăgostit. N-o cunoscuse pe aleasa lui dar ştia că trebuie să fie specială. Îi era dragă numai pentru că Jony o iubea.
El şi Jony,împreună, au străbătut potecile pe vânt, ploaie, arşiţă sau ninsoare. Nimic nu le-a stat în cale, nici chiar macaraua care nu s-a dat dusă decât dupa ani de negociere. Nici chiar şinele de tramvai aflate în grevă mult prea mult. Erai ei doi, căluţul 335 şi călăreţul lui. Şi amândoi iubeau.

Discover Psapp!

La jeunesse et le desir

Tânara domniţă jeunesse dansa. Dansează mult. Azi poate dansa cu vântul, mâine o poţi găsi la braţ cu ploaia. Nu ştiu cum făcu, ce făcu că-n astă seară jeunesse dansa singură. Ai fi putut crede că primăvara a scăpat din dormitoarele de sus. Shh să nu mai spuneţi la nimeni, dar primăvara aşa face când scapă- dansează, dacă învârtitul ei fară noimă înseamnă dans. Dar asta ar fi deja alta poveste. Să revenim la jeunesse a noastră- tânără, visătoare, poate uneori obositoare. Vrea să ştie mereu tot, şi Doamne fereşte să nu fi pe fază că stă îmbufnată pe tine zile întregi. Îi place sâ fie mereu înconjurată de oameni, dar azi, azi dansa singură. Rochiţa vaporoasă până la genunchi se lasă suflată de vânt. Săltareţ parul şaten prins în bucle, se învârtea pe ritm de muzică. Închişi, ochii ar fi vrut să chiuie. Obrajii rozalii, deja cautau o carte poştală sa-şi facă vânt. Gura râdea zgomotos. Era bucuroasă. Mâinile uitaseră de orice bună purtare şi desenau aeroplane şi rândunici in vînt. Picioarele se aruncau ritmat în toate direcţiile.

Jeunesse era fericită, cum nu fusese niciodata dar mai fericit ca ea era poate Desir care o urmărea din umbră şi-i sorbea fiecare zâmbet. Ar fi vrut să intre în horă dar ştia că mai fericit ca acum nu avea cum să fie...pentru că "doar" o dorea.

De noi

Ludic, cubic, îndrăzneţ- jocul dintre doi copii

Milk and cookies

Discover U2!