marți, 20 ianuarie 2009

La jeunesse et le desir

Tânara domniţă jeunesse dansa. Dansează mult. Azi poate dansa cu vântul, mâine o poţi găsi la braţ cu ploaia. Nu ştiu cum făcu, ce făcu că-n astă seară jeunesse dansa singură. Ai fi putut crede că primăvara a scăpat din dormitoarele de sus. Shh să nu mai spuneţi la nimeni, dar primăvara aşa face când scapă- dansează, dacă învârtitul ei fară noimă înseamnă dans. Dar asta ar fi deja alta poveste. Să revenim la jeunesse a noastră- tânără, visătoare, poate uneori obositoare. Vrea să ştie mereu tot, şi Doamne fereşte să nu fi pe fază că stă îmbufnată pe tine zile întregi. Îi place sâ fie mereu înconjurată de oameni, dar azi, azi dansa singură. Rochiţa vaporoasă până la genunchi se lasă suflată de vânt. Săltareţ parul şaten prins în bucle, se învârtea pe ritm de muzică. Închişi, ochii ar fi vrut să chiuie. Obrajii rozalii, deja cautau o carte poştală sa-şi facă vânt. Gura râdea zgomotos. Era bucuroasă. Mâinile uitaseră de orice bună purtare şi desenau aeroplane şi rândunici in vînt. Picioarele se aruncau ritmat în toate direcţiile.

Jeunesse era fericită, cum nu fusese niciodata dar mai fericit ca ea era poate Desir care o urmărea din umbră şi-i sorbea fiecare zâmbet. Ar fi vrut să intre în horă dar ştia că mai fericit ca acum nu avea cum să fie...pentru că "doar" o dorea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu