Exact ca el

Exact îşi scutură paltonul de fulgii de zăpadă. Îşi aşeză în hol ghetele îmbibate de apă. Şosetele ude în vârf pareau ca de scafandru. Îşi scoase ceasul din buzunarul interior al vestonului. Era şapte trecut de fix. Mai avea o oră. Din dulapul cu hainele ordonate după culori, scoase perechea lui norocoasă de pantaloni, cei de culoarea oului crud, în carouri maronii. De pe umerşul verde luă cămaşa de albastru şters. Păstră vestonul. De sus, din locul preferat alese cu ochii închişi o pălărie. Ce minune! era pălăria lui preferată, cea maronie cu bordura dreaptă. Manuşile negre completau paltonul de tercot. Lipsea bastonul şi Exact era pregătit pentru întâlnirea cu Alice. Era aşteptat la Ceainăria din Platan pentru ceaiul de la ora 20.00. Ora lor, a lui Exact şi a lui Alice.