Pentru că

Ika suflă în păpădie. Codiţele în formă de umbreluţă nu se clintiră. Nu era de mirare, doar era iarnă. Dar cum ajunsese păpădia la ea în mână? Se trezise buimacă în camera ei. Coborî cu grijă să nu calce pe cioburile în care sticlea soarele. Cioburi? La ea în camera? De unde? Se prijini de uşa să nu cadă. Începu să râdă."-Am băut ceva nu glumă!" Şi totuşi de unde avea păpădia? În drum spre bucătărie se împiedică de 3 sticle de vin. "Acum nu mai e amuzant- 3 sticle de vin pe jos, un pahar spart".
Instinctual îşi cerceta corpul. O mică vânătaie pe pulpa dreaptă. "Ei, nu-i nimic", se gândi ea, "puteam să o fac dând cu piciorul de uşă". Încă una mică pe mână."E, e foarte mică. Nu se pune". Se duse in faţa oglinzii. Îşi desfăcu primii nasturi de la camaşă. Fiecare sân avea partea lui de vânătaie. "Asta e prea de tot, astea de unde sunt? Aşa rău am ajuns?! Să nu mai ţin minte ce fac?! Dar cu cine? Cum? De ce? Aici?"


De ce?
Pentru că e iarnă